© Caiet de cântece - Bogdan Constantin 2011 AMINTIRE Adeseori , tăcut , în parcul ruginit Îmi amintesc de noi , de clipe de alint . Pe malul apei stau şi –arunc priviri în hău Şi în oglinda apei văd doar chipul tău . REFREN Vinovaţi de tot , sărăciţi de port N –am mai vrut să ştim să mai fim . Niciodată neuniţi , niciodată părăsiţi Niciodată singuri pe pământ . Anii au trecut , drumul ne –a durut , Cum s –a împărţit , despărţit Numărate frământări , regretate dezmierdări . STROFA E –adevărat că sunt în viaţă rătăciri Posibile intrări , ridicole ieşiri . Sentinţe –n care toţi , deopotrivă , pierd Şi –acuzator şi acuzat şi simplu verb .   Ştiind că e târziu , copiii au crescut C –o mamă mai puţin , cu –n tată de –mprumut . Mă –ntorc pe vechiul mal şi –arunc regrete –n hău Şi –n oglinda apei văd iar chipul tău . Am|Dm|G|C E7|Am|Dm|Am E|Am|| E|Am|G G7|C A7|Dm|Am|E|Am A7|Dm|Am|E|Am||