Metoda de chitara concepută de Bogdan Constantin Orchestraţia =  1. Ştiinţa combinării instrumentelor unei orchestre 2. Transcrierea pentru ansamblul orchestral a unei piese camerale, instrumentale. Vom observa mai departe, în această lecţie, care este diferenţa dintre cele două modalităţi de a orchestra. Avem o melodie cântată la un singur instrument (chitară, pian, acordeon, muzicuţă, etc.) pe care o "prelucrăm", o îmbogăţim cu alte sunete provenite de la alte instrumente. Nu ne apucăm acum să intrăm în amănunte de orchestraţie clasică, cu instrumente cu coarde (viori, viole, contrabaşi), de suflat (oboi, fagot, flaut, clarinet, trompetă, trombon), ci ne vom opri la instrumentele simple dintr-o formaţie de muzică uşoară (chitară, bas, tobe, pian). De la o piesă cântată la chitară, unde avem armonia se poate construi o orchestraţie simplă în felul următor:  1. având acordurile de la chitară, vom construi BASUL. Acesta foloseşte de obicei note cuprinse în acordurile chitarei. De menţionat pentru cei care nu ştiu că la bas nu avem acorduri, ci note luate una câte una (pe rând). În general basul "se joacă" cu formule ritmice specifice pe notele acordului. 2. Tobele vor ţine un ritm în tempo-ul şi spiritul piesei. (Nu putem orchestra o piesă rock la  tobe având un ritm de vals). 3. La pian se mai introduc părţi din linia melodică a piesei sau se dublează armonia de la chitară. Aceste orchestraţii se fac după bunul plac, dar mai ales după bunul gust. (Glumesc, fireşte). Pentru cei care vor să aibă nişte piese cât mai elaborate - din punct de vedere al instrumentelor şi al orchestraţiilor - trebuie să aibă câteva cunoştinţe elementare despre instrumentele respective.