© Caiet de cântece - Bogdan Constantin 2011 Ochii tăi   Str I Ochii tăi iubito ce noroc, la un miez de noapte să-i invoc Mi se pare-adesea ca-ntr-un vechi oraş ciudat Care nici n-a existat într-o noapte i-am visat, i-am visat. Ochii tăi iubito când mă dor, când departe sunt de cerul lor La fereastră ninge floare de cireş amar Şi în nopţi fără hotar amintiri de felinar, felinar. Refren De la mine pân' la tine numai cer cu ape line Ochii tăi, ochii tăi, De la mine pân' la tine numai cer cu ape line Ochii tăi, ochii tăi, Str II Ochii tăi iubiţi ce nenoroc, dacă nu i-aş fi văzut deloc S-ar fi dus şi vara risipind privighetori Şi s-ar fi făcut din zori roua ochilor de flori, ochi de flori. Şi de vânt mi-i teamă uneori să nu sufle în lumina lor Ochii tăi ca două mari şi limpezi păpădii Să nu-i ducă într-o zi unde nimeni nu-i va ştii, nu-i va ştii. Str III Ochii tăi iubito mi-au lăsat cerul peste suflet descuiat Dar sărut zăpada maicii tale ce ţi-a dat Ochi aşa cum n-am visat că pot fii cu-adevărat, cu-adevărat. Refren De la mine pân' la tine numai cer cu ape line Ochii tăi, ochii tăi, De la mine pân' la tine numai cer cu ape line Ochii tăi, ochii tăi,   Am|Am||:Am|Am|G|C|C|C|Dm|Dm|E|E|Am| G|Am|G:|| Ref. C|C|C|C F|C|C|G|G7| C|C|C|C F|C|C|G |Am E|