După cum observaţi, lângă fiecare cuvânt ce denumeşte acordul, este scris, între paranteze, un fel de „cod” format din două litere. Sub acest text, se găseşte o tabulatură cu griff-ul chitarei, în care avem indicat locul unde să punem degetele. Sub tabulatură, sunt scrise cifre ce indică degetele care trebuie folosite. Deasupra tabulaturii, sunt desenate nişte puncte goale, ce indică corzile pe care mâna dreaptă va trebui să le articuleze, cu toate că nu sunt apăsate de degetele mâinii stângi.O poziţie cât mai bună este cea în care mâna stângă stă relaxată şi cât mai rotundă pe chitară, aşa cum puteţi vedea în fotografiile de mai sus. Degetele trebuie aşezate în aşa fel încât să nu atingă barele metalice. Dacă sunt mai multe degete în aceeaşi căsuţă, încercăm să le aranjăm cât mai pe mijloc, fără să trecem în căsuţele învecinate. La început va trebui să apăsaţi mai tare pentru ca acordurile să sune curat. O coardă zbârnâie sau nu sună frumos pentru că nu este apăsată destul sau pentru că degetul apasă pe bara metalică. Aşezaţi cu grijă degetele în poziţiile indicate, după care verificaţi fiecare coardă să sune cât mai frumos.După cum observaţi, în acordul „La minor”, vom începe mişcarea de pe a doua coardă (La), în acordul „Mi major”, vom începe de pe prima coardă (Mi), iar în acordul „Re minor”, vom începe de pe coarda a treia (Re). La început puteţi să articulaţi toate cele şase corzi, mai târziu însă va trebui să respectaţi cele spuse mai sus.În exemplele muzicale sunt redate toate cele şase corzi. Aceste acorduri, după ce vor fi studiate separat până vor suna cât mai aproape de exemplul dat (sau mai bine), vor constitui elementele unor exerciţii.
Exerciţiile vor fi scrise numai în limbajul din paranteze!
Aşadar, învăţaţi foarte bine atât poziţia acordului, cât şi denumirea din paranteze!Cele două litere scrise între paranteze, reprezintă denumirea acordului respectiv într-un limbaj internaţional. Americanii, chinezii, japonezii şi mulţi alţii, folosesc acest limbaj. Dacă ar trebui să scriem un cântec pentru un prieten american, acesta nu ar înţelege nimic dacă am folosi limbajul românesc (la minor, mi minor,etc.), dar folosind Am, Em, etc., el ar înţelege cu siguranţă (cu singura condiţie ca prietenul să ştie să cânte la chitară).
Pentru fiecare acord dintre bare, vom efectua patru mişcări (de sus în jos), iar în cazul în care avem două acorduri într-o paranteză, vom efectua două mişcări pentru fiecare acord.
Semnul „:||” pe care îl veţi întâlni la sfârşitul exerciţiilor, destul de des , este semnul de repetiţie, care indică faptul că exerciţiul trebuie reluat de la început sau de la semnul de repetiţie precedent (atunci când este cazul).În exerciţiul Nr.2 avem două acorduri într-o singură măsură. Nu este o greşeală, aşa sunt scrise şi se cântă în felul următor: dacă sub cele două acorduri nu întâlnim nici o specificaţie, fiecare acord se va cânta jumătate din timpii măsurii (în cazul nostru, având o măsură de 4 timpi, se va cânta „La minor” doi timpi şi „Mi major” doi timpi). Dacă cel care a scris, vrea să fie cântată altfel o astfel de măsură, trebuie să noteze sub măsura respectivă împărţirea timpilor.
|Am E| |Am E|
(123 4) (1 234)
– – – – – – – – – – – – – – –
După ce aţi reuşit să cântaţi acordurile la rând, fără greşeală, încercaţi să le cântaţi fără nici o pauză la schimbarea lor.La început mai rar, apoi din ce în ce mai repede.
Exercițiul nr. 1
4/4 Am |Em |Am |E :||
Exercițiul nr. 2
4/4 Am |Dm |Am E |Am :||:Am |Dm |E |Am:||
Exercitiul nr. 3
4/4 Am |Em |Dm |Am |Am |Em |Dm E |Am ||
Exercitiul nr. 4
4/4 Em |Dm |E |Am |Am |Dm |Am E |Am ||
Lecţia următoare: Câteva noţiuni de teorie