În tonalitate, sunetele constituie un ansamblu de funcţiuni specifice grupate în jurul tonicii – centrul său gravitaţional.    Toate funcţiunile pe care le îndeplinesc sunetele ce compun tonalitatea decurg din rolul atribuit lor în realizarea armonică a operei de artă. Ele sunt de esenţă armonică.    Fiecare din cele 7 trepte ale tonalităţii îndeplineşte o funcţiune precis determinată şi nominalizată, astfel:

Explicaţia denumirilor funcţionale şi poziţia lor în sistemul tonalităţii Do major

– TONICA (T) îndeplineşte funcţiunea principală în sistem, de la ea luându-şi numele întreaga tonalitate. De tonică sunt atrase gravitaţional toate celelalte sunete componente ale tonalităţii.
– DOMINANTA (D) – funcţiunea cea mai importantă după tonică – se află totdeauna la o cvintă perfectă suitoare faţă de tonică
– SUBDOMINANTA (SD) (dominanta de jos) – cu aproape aceeaşi importanţă ca şi dominanta – se află la o cvintă perfectă coborâtoare faţă de tonică
– CONTRADOMINANTA (DD) (dominanta dominantei) – se află la o cvintă pefectă suitoare faţă de dominantă
– MEDIANTA SUPERIOARĂ – se află, pe plan armonic, între tonică şi dominantă iar
– MEDIANTA INFERIOARĂ, între tonică şi subdominantă (treptele III şi VI)
– SENSIBILA – funcţiune specific tonală – are mersul obligatoriu şi atracţia cea mai puternică spre tonică. Rezolvarea melodică şi armonică a sensibilei pe tonică constituie una din legile caracteristice tonalităţii.

2. Legile atracţiei tonale   
În câmpul funcţional tonal există atracţii speciale ale treptelor secundare (II, III, VI, VII) spre cele principale (I, IV, V).   

Vă voi arăta câteva din cale mai frecvente relaţii (şiruri) armonice:
I – IV – V – I  (cea mai frecventă şi cea mai simplă înşiruire armonică)
I – III – IV – V – II – II – V – I 
Mersuri (aproape) obligatorii între treptele secundare spre trepte principale:
VII – I
II – I
VI – V – I

II Trepte principale şi secundare în tonalitate   

Din importanţă funcţională diferită pe care o au sunetele în tonalitate, rezultă categoria de trepte principale şi secundare în sistem.În acest sens, sunt considerate trepte principale – pe care se sprijină întreaga construcţie melodico-armonică a tonalităţii:
I (TONICA) , V (DOMINANTA), IV (SUBDOMINANTA)
Celelalte trepte – II, III, VI şi VII – , având un rol subordonat în angrenajul tonal, sunt considerate secundare.
Pe treptele principale (I, IV, V) se formează acordurile de bază ale tonalităţii (pilonii sistemului), adică acordurile tonicii, dominantei şi subdominantei:

Procedeele de armonizare, cadenţare, modulaţia şi chiar construcţia formelor muzicale pornesc de la această diferenţiere şi ierarhizare funcţională a treptelor ce compun tonalitatea.

Lecţia următoare: Cum citim un TAB ?